Teatrul este o parte frumoasă din mine de care recunosc, m-am despărţit de ceva vreme din cauza vieţii agitate şi a unui program pe care singură mi-l fac uneori infernal.
Îmi amintesc perioada liceului când nu lipseam de la nicio piesă sau eveniment organizat de Teatrul de la mine din oras. Teatru care a reuşit lucruri enorme pentru un teatru de provincie: piese extrem de bune şi premiate, actori mari care au jucat pe scena brăileană şi regizori care au pus în scenă adevărate spectacole, organizarea unui festival de teatru internaţional şi un public fidel, format din persoane de toate vârstele.
Nu în ultimul rând, a născut pasiunea pentru teatru în sufletele multora dintre adolescenţii din Brăila care alegeau să îşi petreacă timpul liber mai puţin prin baruri şi mai mult în sala de repetiţii, cărora li s-a acordat atenţie, li s-au încredinţat roluri frumoase şi poate cel mai important, le-au fost oferite cu dărnicie adevărate lecţii de viaţă şi de profesionalism.
Am citit de-a lungul vremii păreri pe bloguri sau pe Facebook ale altor brăileni care au trăit ca şi mine momente frumoase care ne fac să iubim teatrul acela şi care, ca şi mine, nu regăsesc acest sentiment în niciun alt teatru.
